alimentatia vegetariana

Inca din antichitate, Hipocrate si Pitagora elogiau regimul alimentar care excludea orice produs de origine animala. Vegetarianismul a persistat pana in zilele noastre din considerente de sanatate, etica, religie sau, pur si simplu de gust.
Vegetarienii exclud din alimentatie ( total sau partial ) produsele de origine animala. Acest tip de alimentatie se vrea unul mai sanatos si in acord cu respectul pentru natura. Pentru a evita carentele exista cateva reguli de urmat.


Tipuri de vegetarianism si regimuri inrudite
Semi-vegetarianismul admite in alimentatie, pe langa produsele vegetale, pestele, lactatele si ouale iar uneori se limiteaza la a elimina doar carnea rosie.

Lactovegetarianismul accepta, pe langa produsele vegetale, si lactatele.

Ovovegetarianismul exclude lactatele dar accepta ouale.

Ovo-lactovegetarianismul este, desigur, un compromis intre precedentele: admite si ouale si laptele.

Veganismul accepta in alimentatie numai si numai produsele vegetale, fara nicio exceptie. Poate merge pana acolo incat sa considere mierea de albine un produs de origine animala, motiv pentru care o elimina de pe lista alimentelor permise.
Ca un caz particular de veganism, se vorbeste despre fructarianism care, evident, se concentreaza exclusiv pe fructe si produse pe baza de fructe.

Vegetarianismul Su, descins din hinduism, exculde toate produsele animale, precum si legumele rau mirositoare, precum ceapa si usturoiul.

Pescetarianismul sau pesco-vegetarianismul inseamna vegetarianism cu carne de peste, crustacee si stridii.

Cel mai radical este veganismul crud care nu admite decat alimentele de origine vegetala neprelucrate termic.

Din fericire, mai exista ceva: flexitarianism, adica un vegetarianism de ocazie sau, dimpotriva, un vegetarianism constant cu exceptii ocazionale.
Fundamentele vegetarianismului

Vegetarianismul ca dieta dar si ca stil de viata are la baza doua principii. Unul este cel spiritual: omul, fiind cea mai evoluata dintre creaturi, trebuie sa refuze comportamentul specific animalelor care se ucid intre ele ca sa se hraneasca. Pentru vegetarieni, conditiile in care sunt crescute animalele pe scara industriala sunt inacceptabile.

La aceasta, se adauga motivatia legata de protectia mediului: pentru producerea unui kilogram de carne de vita se consuma in medie 100 000 de litri de apa, in timp ce pentru producerea unui kilogram de grau, orez sau soia, sunt necesari doar 2 000 de litri.
In plan biologic, vegetarienii afirma ca omul nu este un carnivor autentic. Forma dentitiei sale ca si lungimea intenstinului sunt mai degraba specifice unui ierbivor. Produsele animale degaja in procesul digestiei numeroase toxine (uree, albumina etc.) care patrund in sange in timpul indelungatului tranzit intestinal (de trei-patru ori mai lung decat la carnivorele veritabile). O alimentatie exclusiv vegetala ar fi, asadar, mai sanatoasa si ar produce mai putine deseuri.
Limitele vegetarianismului

Hrana de origine animala nu este singura sursa de proteine. Si vegetalele contin proteine asimilabile. Dar, in timp ce proteinele din carne sunt complete (contin toti aminoacizii indispensabili), proteinele vegetale sunt incomplete. Pentru ca organismul sa le poata asimila, trebuie asociate cereale cu legume.
Gasim aceasta asociere in tarile in care carnea nu face parte din meniul zilnic: orezul si lintea, in India;  porumbul si fasolea rosie in America de Sud. Cei care doresc, asadar, sa renunte la carne, trebuie sa aiba grija la calitatea vegetalelor pe care le consuma si sa le asocieze in asa fel incat sa evite carentele.
Vegetarienii sunt deseori lipsiti de anumiti micronutrienti ca, de exemplu, fierul. Pentru a optimiza absorbtia acestuia, se recomanda consumul de vitamina C (din portocale, lamai, mere, patrunjel).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu